🧩 LITERAȚIE ȘI GÂNDIRE CRITICĂ LA ATELIERUL DE FILOSOFIE PENTRU COPII
Potrivit fondatorului filosofiei pentru copii, Matthew Lipman, prin participarea la activităţile ţinând de aceasta copiii „capătă deprinderea de a-şi solicita unii altora argumente şi opinii, de a se asculta cu atenţie unii pe ceilalţi, de a construi pornind de la ideile celorlalţi”. Ideea centrală o constituie dezvoltarea gândirii copiilor, necesitatea de a-i învăța să gândească dincolo de disciplinele pe care le studiază în școală, dar nu independent de ele.
Copiii vor învăţa etapele pe care le implică rezolvarea unei probleme date, cum să susţină un punct de vedere, dar şi cum să respecte punctele de vedere ale celuilalt. La origine, Filosofia pentru copii s-a născut ca o teorie provocatoare pentru mediile educaționale americane, propusă de profesorul universitar Matthew Lipman în cadrul Universității Columbia – în contradicție cu teoriile lui Jean Piaget, conform cărora copiii nu sunt capabili să gândească despre gândire decât după vârsta de 11-12 ani.
S-a dovedit, în urma experimentelor făcute ulterior, că nu este deloc așa. Copiii preșcolari și școlari care au urmat programul lui Lipman au realizat performanțe notabile în gândire și creativitate.
Centrate pe dezvoltarea competențelor intelectuale, obiectivele Filosofiei pentru copii-formulate ca deprinderi de gândire ce trebuie formate și dezvoltate, vizează în primul rând gândirea logică, gândirea critică/interogativă, gândirea argumentativă, analitică, gândirea verbalizată, probabilistică, prin exersarea deprinderilor de formulare și verbalizare a întrebărilor și ipotezelor, a posibilității de a folosi limbajul în contexte cât mai variate, toate acestea în condițiile transformării clasei în grup de discuție, contribuind în mod direct la dezvoltarea unor competențe cognitive și non-cognitive importante, de la exprimare și argumentare sau a învăța să înveți, la inteligență emoțională și educație pentru valori, deopotrivă în rândul copiilor și profesorilor.
Temele abordate se prezintă sub forma unor narațiuni care au ca protagoniști copii de vârste apropiate de cea a elevilor participanți la discuții, în concordanță cu vârsta și interesele acestora: curajul, adevărul, munca, identitatea/ce înseamnă să fii la fel sau diferit, asemănările și deosebirile, raportul dintre unu și mai mulți, raportul dintre original și copie, între parte și întreg, care este raportul dintre a fi și a gândi, ce sunt analogia și metafora, ce este o regulă sunt folosite pentru a ilustra diversitatea subdomeniilor filosofice (etica, teoria cunoașterii/epistemologia, filosofia mediului, estetica, metafizica, filosofia politică, filosofia minții etc.). Problemele filosofice propuse au formulări accesibile, personajele povestirilor se află de multe ori în dificultate, nu pot continua raționamente, greșesc argumentările, sunt în situații delicate, trăind situații comune școlarilor mici. Nuvelele au un rol central – acela de instrument didactic care dă idei, sugestii și poftă pentru discuția propriu-zisă cu copiii.
Activitățile propuse facilitează înțelegerea ideilor filosofice într-un mod plăcut, sunt un joc al întrebărilor precum: Sunt vreodată posibile lucrurile imposibile? Ce înseamnă bine, atunci când mama îmi spune că AȘA este bine? Tata mi-a spus că am judecat cum trebuie. Ce a vrut să spună? Toate întrebările au răspuns? Cum pot ști că eu sunt eu? căci copiii simt nevoia de a descoperi sensul unor concepte morale cu atât mai mult cu cât aduc exemple din experiența proprie și astfel se aruncă în dialog alături de ceilalți, mergând mai departe decât ne-am imagina.
Prin activitatea grupului de discuție se exprimă opiniile fiecăruia, se discută în contradictoriu cu o abordare lejeră și, uneori, amuzantă, se depășesc impasurile, se corectează erorile, cel ce a greșit câștigă, prin exercițiu, abilitatea de a judeca mai adecvat situațiile teoretice care se succed o dată cu întâmplările din texte- dezlegarea problemelor în cadrul discuțiilor angajate contribuie astfel la dezvoltarea abilităților intelectuale, copiii începând să întrevadă că sub aparențele limbajului comun, folosit zi de zi în situații diverse, se află o rețea logică de argumente.
